CAPITOLUL 1: MORFOLOGIA ANALITICÃ NUMERICÃ

1.1. Achiziţia de date; tipuri de date (continuare)

p. 19

1.1.6. Informaţii secundare

Am numit “informaţii secundare” cifrele obţinute prin prelucrarea “informaţiilor primare”[27]. Acestea din urmă ar fi suficiente pentru descrierea foarte amănunţită – deci analitică – a formei unui vas. S-a simţit însă nevoia unor criterii mai sintetice, care să exprime mai condensat anumite realităţi. Diferenţa lăţimilor (SL), de pildă, arată, direct, dacă baza unui vas este mai îngustă decât gâtul, şi cu cât (vezi Anexa tehnică). Diferenţa formatelor (SF) arată plastic, printr-o singură cifră, dacă corpul unui vas este dezvoltat deasupra (valori pozitive) sau dedesubtul (valori negative) diametrului maxim. Diferenţa tangentelor (St)

p. 20

sugerează, printr-o singură expresie, care dintre calote este mai bombată (valori pozitive pentru Cs şi valori negative pentru Ci).

Nu toate informaţiile secundare au dovedit, în timp, o valoare de utilizare egală. Se vor întâlni frecvent, în analizele morfologice, SM (mărimea medie a marginii, după criteriile înălţimii superioare şi a diametrului la gură) şi SU (diferenţa unghiului la buză cu unghiul la gât, numită uneori modularea totală a marginii. Prima (SM) este foarte importantă pentru înţelegerea reală a mărimii marginii; funcţie de conformaţia concretă a vasului, cu înălţime superioară mai mică decât diametrul la gură sau (mai rar) invers, cele două câmpuri pentru descrierea înălţimii marginii (PM/Is şi PM/f) prezintă două rânduri de date neasemenea, cu diferenţe când mari – când mici, făcând dificilă intuirea importanţei reale a marginii în construcţia vasului. Prin mediere, SM oferă asemenea date intuitive şi oferă o pereche analitică ideală cu PIG (înălţimea gâtului). Cea de a doua informaţie secundară pe care o vom întâlni frecvent este SU, care, împreună cu Pts (tangenta superioară) oferă o descriere completă a arcuirilor prezente pe partea superioară a vasului.

Absolut simetrică cu SM este situaţia SP (valoarea mijlocie a înălţimii piciorului), fapt care mă scuteşte de alte comentarii.

Spre deosebire de varianta prezentată în 1996, informaţiile secundare (S*)[28] nu parazitează câmpurile informaţiei primare (P*), ci au rezervate, în baza de date, câmpurile proprii[29]. Evident, la o eventuală publicare a datelor, nu este necesară afişarea informaţiilor secundare, fiindcă acestea sunt deductibile din informaţiile primare. Asupra formatului de publicare voi reveni.

ÎNAPOI LA SUMAR VOLUMUL I

ÎNAPOI LA INDEX

MAI DEPARTE - § 1.2. (Reprezentări ale obiectului)

---

[27] Vezi volumul II – Anexe, Secţiunea I – Anexe tehnice, B. Memorator INFORMAŢII SECUNDARE.

[28] Afişarea unui asterisc după un semn sau un şir de semne (aici: S*, sau P*) înseamnă “S şi orice altceva” sau “P şi orice altceva”.

[29] Soluţia găsită în 1996 era în legătură cu faptul că era imposibil de afişat pe un A4 atât de multe coloane câte ar fi fost necesare. Consideraţiile de atunci, legate de regulile de scriere (subliniat, italic, etc.) erau legate de aceeaşi situaţie, cât şi de necesitatea de a distinge cât mai uşor natura unor informaţii. Astfel de probleme sunt astăzi caduce.